Familia are rolul de a asigura copilului mediul potrivit de viață, afecțiune, dragoste, ocrotire.
În familie copilul este expus unui model de viață pe care, încă de la naștere, începe să și-l însușească. Părinții sunt modele importante pentru copii și au un rol deosebit în dezvoltarea lor socială, etică și emoțională. Educația în familie este una din principalele manifestări ale educației informale și se realizează implicit, permanent, cu sau fără intenție conștientizată, prin îndeplinirea funcțiilor normale ale vieții de familie.
Stiluri educative parentale
Stilul educației familiale se referă cu precădere la procesul de influențare pe care îl exercită părinții asupra copiilor. Stilul educativ parental este studiat pentru a diferenția categoriile de practici educative și corespondența cu diferite reacții și comportamente ale copiilor.
Privind clasificarea stilurilor parentale, au fost conceptualizate diferite tipuri educative: stilul autoritar, stilul democratic, stilul permisiv și stilul indiferent.
În cazul stilului parental autoritar, copiii trebuie să urmeze cu strictețe regulile stabilite de părinți. Nerespectarea acestora conduce la aplicarea unei pedepse. Părinții autoritari au așteptări majore de la copiii lor și nu sunt receptivi la necesitățile acestora.
Stilul democratic – părinții stabilesc reguli și trasează repere pe care copilul trebuie să le urmeze, însă, sunt mai receptivi la necesitățile copiilor. Părinții democratici sunt dispuși să asculte nemulțumirile copiilor și să schimbe regulile. În cazul în care așteptările nu le sunt satisfăcute, aceștia sunt grijulii și iertători, și mai puțin interesați să aplice o pedeapsă. Modelele disciplinare ale acestui stil parental sunt de susținere și nu punitive, având ca obiectiv copiii să devină responsabili social, cooperativi și asertivi.
Părinții de stil permisiv au puține așteptări din partea copiilor lor, motiv pentru care în rare cazuri se întâmplă să își disciplineze copilul. Părinții permisivi sunt mai receptivi la solicitările copilului, nu impun un caracter matur și responsabil acestuia și evită confruntarea.
Stilul parental indiferent se caracterizează prin lipsa așteptărilor, reacțiilor și comunicării în tot ceea ce are legătură cu copilul. Părinții satisfac nevoile de bază ale copilului, dar sunt desprinși de tot ceea ce se întâmplă în viața copilului. În cazuri extreme, acest tip de părinți pot respinge sau neglija necesitățile copilului.
Stilul parental adoptat în educația copilului își pune amprenta asupra dezvoltării psihice a acestuia. În cazul stilului autoritar, copiii sunt ascultători și competenți, dar nu sunt fericiți și nici nu au încredere sau stimă de sine. Stilul democratic are tendința de a forma copii fericiți, capabili și de succes. În cazul stilului permisiv se formează copii nefericiți, predispuși la probleme cu legea și cu slabe rezultate la școală. Părinții indiferenți conduc copilul la o slabă formare în toate domeniile vieții. Copiii crescuți sub influența acestui stil parental sunt declanșatori, iresponsabili, nu au stimă de sine și nu sunt competenți profesional.